A tuesday afternoon song

Fashion, trends&co

M-am apucat de tema pentru desen, care este un colaj in stil dadaist. “Subiectul” colajului este moda (pentru ca am putut gasi foarte multe materiale despre acest subiect). A iesit ceva destul de interesant, poate o sa pun zilele astea o poza si aici. Vreau sa spun cateva chestii referitoare la moda, cu toate ca nu e genul de tema pe care sa o dezbat de obicei.

Mie conceptul de moda mi se pare stupid. Adica da, e frumos sa vezi fotomodele prezentand creatiile anumitor designeri pe podium, insa fetele alea indura foarte multe chestii si, de cele mai multe ori, isi distrug sanatatea si nervii.

Dar ceea ce mi se pare cu adevarat stupid este trendul. “Vai, sezonul asta rozul e in!”; “pantalonii evazati sunt out”. Nu inteleg de se presupune ca trebuie sa te imbraci in functie de ceea ce se poarta.

De exemplu, sezonul asta sunt foarte “la moda” cizmele de genul asta (se numesc Ugg, pare-se ca de la “Ugg-ly”). Imi amintesc ca rasfoiam iarna trecuta o revista, si am vazut-o pe Kate Hudson (una dintre actritele mele preferate) cu asa ceva in picioare. Si chiar mi-au placut; mi s-au parut interesante. Insa bineinteles ca starurile sunt cele care lanseaza – constient sau nu – trendurile. Asadar, anul asta toata lumea poarta ugg boots. Acum mi se par comune, obisnuite, tocmai pentru ca le vad peste tot.

Nu inteleg de ce unele tipe devin fashion victims. Stau cu ochii-n patru sa vada ce trenduri au mai aparut, si cum vad ceva nou, dau fuga in mall sa isi schimbe garderoba. Pe bune, ce e atat de special in a fi trendy? Mi se pare ca esti doar o prizoniera a minunatei industrii a modei….

NU trebuie sa porti ceva pentru ca e “la moda”, ci penru ca iti place. Si ma indoiesc ca tot ceea ce e la moda iti place. Ideea e ca felul in care te imbraci ar trebui sa te reprezinte. Sa lasi amprenta personala asupra tinutei tale. Sa te imbraci cu ceva care te face sa te simti bine, nu sa stai cu tocuri de 10cm si sa urli pe dinauntru, desi tu iti doreai sa te incalti cu balerini, doar pentru ca nu mai sunt in. Fiecare persoana este diferita, este unica, si ar trebui sa evidentieze asta, nu invers.

As continua, dar e timpul sa merg la culcare.

Va urez o saptamana cat mai frumoasa! : )

Hey now, hey now…

Azi am absentat de la scoala. Am ramas acasa ca sa imi invat la istorie. Mai sunt doua saptamani pana la vacanta, iar eu nu am nicio nota in afara de cea din teza. Promitator, stiu. Dar se rezolva. Tot azi imi place melodia asta

Astazi a ajuns prima vedere pe care am trimis-o prin postcrossing, colo sus in Finlanda Sunt foarte incantata si cred ca ar fi cazul sa imi updatez si eu profilul de pe site. Nu am scris nimic despre mine inca acolo.

Tipa careia i-am trimis vederea se numeste Anne, si mi-a lasat si un mesaj – lucru care mi s-a parut foarte dragut din partea ei:

Hello,

Thank you very much for the beautiful view of Bucharest I like it very much and also the quote.

Best wishes,
Anne

Momentan ma duc in Herastrau. E foarte tare sa alergi seara prin el.

See you later.

Listening to…

Happy 2010!

Nu, n-am uitat de rezolutiile de anul nou, insa am avut multe de facut si n-am mai apucat sa scriu pe wordpress.

In primul rand va doresc tuturor un 2010 plin de zambete, sanatate, iubire si aventura, si sper sa obtineti tot ce v-ati propus!

In ceea ce ma priveste pe mine, 2010 este un an al schimbarilor si al provocarilor. Peste 6 luni voi da bacul, si trebuie sa recunosc ca sunt oarecum incantata de asta. Pentru ca e o noua ocazie sa imi canalizez toata energia, toata atentia, catre un scop. Din septembrie voi fi pe cont propriu, va trebui sa invat sa ma descurc intr-un loc complet nou, inconjurata doar de necunoscuti. Viata mea va lua o cu totul alta intorsatura si, da, mi se pare cea mai mare dintre provocarile pe care le-am avut de infruntat pana acum. Insa asta e ceea ce imi doresc. Vreau ca atunci cand ma voi uita in urma sa fiu mandra de ce am realizat.

Mi-am propus ca incepand de acum, fiecare zi pe care o traiesc sa fie plina de zambete si de iubire. Adevarul e ca iubesc viata si iubesc lumea in care traiesc. Am atatea lucruri pentru care sunt recunoscatoare in fiecare zi, si faptul ca imi amintesc mereu de asta ma tine fericita.

Sunt recunoscatoare ca sunt sanatoasa, ca am o familie si un acoperis deasupra capului. Sunt recunoscatoare ca am in jurul meu oameni care ma iubesc si pe care ii intereseaza de mine. Sunt recunoscatoare ca am oportunitatea sa invat atatea lucruri noi in fiecare zi, ca traiesc intr-o era a informatiei, in care, daca vreau sa aflu ceva, dau un search pe google si primesc raspunsul la o intrebare pe care, in alte circumstante, nici nu as fi avut ocazia sa o pun. Sunt recunoscatoare ca viata imi este facilitata zilnic de electronice precum masina de spalat, toasterul, cuptorul cu microunde, aspiratorul, uscatorul de par samd. In felul asta economisec foarte mult timp si ma pot concentra pe lucruri mai importante (ca nu fac intotdeauna asta, e partea a doua). Si mai sunt multe alte lucruri pentru care sunt recunoscatoare.

Anul acesta voi lucra foarte mult pentru a-mi imbunatati abilitatile de organizare si de gestionare a timpului si a banilor, voi incerca sa mananc cat de sanatos posibil, si ma voi stradui sa devin o persoana punctuala (se zvoneste ca englezilor nu prea le plac persoanele care nu sunt punctuale ).

Nu e neaparat o lista foarte clar structurata, insa eu imi schimb parerile si dorintele de la o zi la alta. Astea sunt cele esentiale : ).

New Year’s resolutions

…pam pam. Este ora 1:30 in dimineata zilei de 31 decembrie, iar eu pare-se ca n-am somn. Dupa ce m-am foit vreo ora si ceva in pat in speranta ca o sa am parte de un somn odihnitor in ultima noapte din marele 2009 care se pregateste sa fie inlocuit, mi-am bagat frumusel picioarele in el de somn si am deschis televizorul. Dar cum – din punctul meu de vedere – tv-ul e o pierdere de vreme, m-am gandit ca e timpul sa fac o mica evaluare a celor ce s-au intamplat in acest an, si o proiectie a planurilor pentru 2010.

A fost un an interesant, acest 2009.  L-am inceput intr-un mod oarecum bizar, pentru ca la jumatatea lui ianuarie m-am imbolnavit, si am fost nevoita sa stau acasa 2 saptamani, tocmai in perioada in care trebuia sa imi inchei mediile pe primul semestru. Motiv pentru care mi le-am incheiat la inceputul celui de-al doilea. Intre timp a trebuit sa imi restabilesc prioritatile, si bineinteles ca am acordat o mai mare atentie sanatatii mele (e suparator faptul ca ne intereseaza de sanatatea noastra doar atunci cand ea incepe sa scartaie). Am refuzat sa imi mai fac griji pentru una sau pentru alta, si m-am concentrat doar asupra sanatatii. In vacanta intersementriala am plecat (cu acordul doctoritei – pe ultima suta de metri) in Austria, la schi (teoretic). Doar ca nu aveam voie sa fac efort 3 luni de zile, motiv pentru care vacanta mea s-a rezumat la citit, relaxat, respectat dieta (nu aveam voie sa mananc sarat), luat pastile, respirat aer curat, si -pentru o zi – schiat. Dupa timpul pe care l-am petrecut in Austria m-am intors acasa cu bateriile incarcate, pregatita sa infrunt orice ar fi aparut pe drum.

S-a terminat si clasa a 11a. Intre timp am hotarat ca vreau sa plec in UK dupa ce termin liceul, asa ca am inceput sa ma documentez la greu. La inceputul vacantei m-am apucat intensiv de engleza, iar in iulie am dat examenul. Dupa ce am scapat de examen am plecat la plimbare pe la mare, pe la munte, pe la Coke Live. Intre timp am primit si rezultatul examenului, si m-am ales cu o nota mai mare decat ceea ce mi se ceruse. Am plecat apoi, la jumatatea lui august, in Amsterdam. A fost o reusita faptul ca am mers singura cu avionul pana acolo si inapoi, pentru ca, data trecuta cand am calatorit cu avionul, am ramas cu un gust amar, un nod in gat. Am vrut neaparat sa fac asta, ca sa pot sa trec peste ceea ce a fost in trecut, sa imi depasesc temerile si sa imi demonstrez ca pot. La putin timp dupa Amsterdam, a inceput clasa a 12a. Da, intr-adevar, ce fericire pe capul meu. Dar asta e o alta ocazie de a-mi demonstra ca viata mea se indreapta intr-o anumita directie, are  un anumit scop, si nu trece pe langa mine pur si simplu, fara sa iau cu adevarat parte la conturarea ei.

Cam asta a fost planul actiunii din 2009. Mai e si planul psihologic. In 2009 am implinit 18 ani. Pe drum m-am mai impotmolit, am cazut, m-am lovit, am sangerat, apoi m-am ridicat si am continuat sa merg. Intre timp ranile s-au cicatrizat, si, cu timpul, poate nici nu voi mai sti ca ele au existat (imi pare rau daca suna totul prea metaforic, dar e deja 2 fara un sfert, si la ora asta cateodata incep sa filosofez cam tare). Ceea ce incerc sa spun, in termeni cat se poate de poetici, e ca am fost dezamagita. Nu o data. De multe ori. Si e destul de probabil sa fiu dezamagita si pe viitor. Cu totii suntem oameni, iar asta inseamna ca facem greseli. Se mai intampla. Doar ca actiunile noastre au si consecinte. Consecinte care pot schimba foarte multe lucruri. Anul asta mi-am reamintit faptul ca nimic nu e etern (chiar daca ne dorim din tot sufletul sa fie asa), si ca viata e o tranzitie continua. Avand acestea in vedere, am luat anumite decizii, si am tras anumite concluzii. Desi am momente de impulsivitate cateodata, cred ca este intelept sa analizezi din cat mai multe perspective un lucru, inainte sa treci la fapte. Pentru ca actiunile tale din prezent iti vor modela viitorul, si trebuie sa fii sigur ca te indrepti in directia in care iti doresti.

Am zis cam multe pentru un singur post, asa ca voi continua cu planurile pentru 2010 dupa ce imi voi lua ultima portie de somn din anul acesta. Noapte buna sau buna dimineata.

[to be continued]

Blowing out candles

“Twenty years from now you will be more disappointed by the things you didn’t do than by the ones you did do. So throw off the bowlines. Sail away from the safe harbor. Catch the trade winds in your sails. Explore. Dream. Discover.” (Mark Twain)

Astazi implinesc 18 ani… Simt cum ma incearca sentimente contradictorii – entuziasm si in acelasi timp melancolie. De 18 ani privesc in jur si in fiecare zi invat cate ceva nou despre lumea in care traiesc. Unele lucruri nu mai arata asa cum aratau acum 10 ani. Si probabil multe dintre aceste lucruri vor arata altfel peste 20. Cum a fost viata mea pana acum? Unica. Privesc in urma si imi dau seama ca nu as schimba nimic din trecut, pentru ca datorita trecutului meu am ajuns asa cum sunt astazi. In acelasi timp privesc inainte, si realizez ca ceea ce se intampla acum, modul in care privesc viata si actiunile mele imi vor contura viitorul.

Ce stiu acum?

Stiu ca viata este in mainile tale, si ca tu esti responsabil pentru fericirea ta. Nu poti da vina pe nimeni altcineva pentru ceea ce ti se intampla.

Stiu ca, pentru a atinge acea fericire, trebuie sa iti deschizi mintea si sufletul in fata vietii, si sa iti faci curaj sa simti, sa actionezi, sa ai incredere – mai ales in TINE.

Stiu ca, pentru a fi iubit, trebuie sa iubesti la randul tau.

Stiu ca nimeni nu va fi langa tine pentru totdeauna.

Stiu ca in viata gresesti de foarte multe ori, dar de cele mai multe ori aceste greseli sunt singura cale de a progresa.

Stiu ca persoanele la care tii cel mai mult sunt cele care te vor rani cel mai tare.

Stiu ca, de multe ori, te agati de niste iluzii de teama ca nu vei putea trai altfel.

Stiu ca uneori dai mai mult decat primesti inapoi, dar asta nu inseamna ca trebuie sa incetezi sa oferi, ci doar ca trebuie sa oferi in alta directie.

Stiu ca, atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, poti obtine acel lucru.

Stiu ca poti iubi o persoana chiar daca aceasta nu este langa tine.

Stiu ca trebuie sa ai incredere in conceptiile tale, pentru ca adevarul este relativ si datoria ta este sa dai vietii o nota individuala.

Stiu ca in viata trebuie sa profiti de oportunitati, pentru ca altfel vei avea regrete mai tarziu.

Stiu ca am avut curaj sa visez, indiferent de parerile celor din jur. Stiu ca in 10 luni voi fi in Anglia, pe cont propriu, traindu-mi viata cu entuziasm si luptand in continuare pentru ceea ce imi doresc. Stiu ca imi iubesc prietenii si familia, si ca vor face mereu parte din viata mea, indiferent unde voi fi. Stiu ca trebuie sa iau fiecare obstacol ca pe o provocare,  si nu ca pe un impediment. Stiu ca sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce am, si stiu ca nu voi inceta niciodata sa visez.

We live in a beautiful world : )