Ma simt atat de fericita.. E ca si cum tocmai mi s-a scos un cutit din piept, dupa ce amortisem de durere… PRoblema e ca iti dai seama cat de tare a durut abia dupa ce l-ai scos. Si parca te doare gandul ca a stat atata vreme in pieptul tau, dar totusi te simti mai usoara si libera sa poti sa simti lucrurile care te inconjoara.
Asa se intampla de obicei cand ne renegam sentimentele si suntem indiferenti fata de ceea ce simtim; sau incercam sa fim. Totul pare sa fie ok, parca nu e atat de greu sa nu simti, sa amortesti, dar cand se intampla – daca se intampla – ca lucrurile sa intre pe fagasul normal, si iti dai seama de ce ai facut atata vreme cu toate sentimentele tale, doare. Doare foarte tare. Pentru ca sentimentele sunt cel mai de pret lucru pe care il avem. Iubirea e totul. Viata e iubire. Fara iubire nu poti sa traiesti in lumea asta… Nu esti om.
Asa am facut o vreme, si imi dau seama ca a fost o mare tampenie. Mi-a fost atat de dor sa imi pot exprima sentimentele…
Imi pare rau daca am gresit. Multumesc ca esti inca aici.
