Azi am fost la gara. De fapt, ajung destul de des pe la gara. Cam o data pe saptamana… Nu, nu calatoresc atat de des prin tara, ci doar ma duc sa beau o cafea sau o ciocolata calda la Gregory’s si sa imi mai limpezesc gandurile. There is no travelling involved. Apropos, cafeaua de la Gregory’s e BESTIALA! the best coffee in town : )
Si, dupa cum spuneam, si in seara asta am ajuns in gara, cu o prietena. Dupa ce ne-am baut cafeaua, ne-am gandit noi sa ne mai plimbam pe acolo. Ne-am indreptat spre un peron care era destul de plin de oameni, si am mers pe el ca sa intram in feeling-ul ala misto de plecare. Si totusi, ca sa ne simtim si mai bine, am decis sa urcam intr-un tren care se pregatea sa plece in Botosani (n-am ajuns niciodata acolo). Si ne-am plimbat prin vagoane putin, am intrat intr-un compartiment, am reflectat o vreme la conditiile groaznice din trenurile noastre, dupa care am coborat.
It was fun!
Mie gara intotdeauna mi-a trezit niste sentimente pe care nu prea pot sa le descriu asa cum ar trebui. La fel si aeroportul. In orice caz, sunt niste sentimente foarte tari, de bucurie, extaz, neliniste. E vorba de o stare de adrenalina, un simt de aventura, care apare atunci cand stiu ca urmeaza sa descopar lucruri si locuri noi. Iar in timp ce ma plimbam prin gara, mi-au venit in minte toate momentele pe care le-am petrecut in locul asta dubios, groaznic dar in acelasi timp frumos. Atatea intalniri, atatea plecari, atatea cafele baute la 6 dimineata… Simt ca o particica mica-mica din mine se afla acolo.
Si ma gandeam… Ma gandeam ca locul asta e plin de amintiri. Nu doar ale mele, ci ale milioanelor de oameni care au trecut pe acolo.
Mie cand mi se face pofta de gara iau trenul catre undeva la 2-3 ore distanta. Si intarzierile trenurilor ma ajuta mereu sa ma satur de senzatia de gara.
Cea mai convenabila calatorie ar fi aia spre aeroport
Mi-am promis ca o sa fac o plimbare pana acolo si inapoi, chiar daca nu plec neaparat din tara.
Desiiiii… am in gand sa fug prin decembrie. Inca nu zic unde