Maine va incepe, la Copenhaga, o ampla conferinta despre schimbarile climatice, conferinta la care vor participa reprezentanti ai fiecarui stat din lume. Mi se pare foarte amuzant faptul ca la noi abia daca s-a mentionat acest eveniment, pe cand in afara s-a vorbit de luni de zile despre ceea ce se va intampla in Danemarca in saptamana urmatoare. In fine, sa presupunem ca ceea ce se intampla in plan politic in Romania e mai important in momentul de fata. Desi asta nu e o scuza.

Sunt curioasa cat de multe vom afla zilele astea legat de ceea ce se discuta acolo. Ca de obicei, e mai important sa vorbim despre politica, despre viata persoanala a nu stiu carei vedete sau despre averea lui nea Costel, decat sa aflam ce se dezbate in plan mondial in legatura cu schimbarile climatice.

Daca vreti sa aflati mai multe despre Cop 15, BBC are un articol interesant, pe care il puteti citi aici.

Iar aici puteti afla cum vad celelalte tari incalzirea globala, daca ea reprezinta o amenintare sau nu.

Ma trezesc eu frumos la ora 9 dimineata, imi iau castronul in care imi pun laptele si cerealele, si ma indrept spre calculator cu intentia de a-mi verifica mailul si de a termina niste chestii incepute zilele trecute. Foarte dragut.

Totul merge bine pana cand intru pe mail si vad acolo ca subiect al mesajului primit de la 9a.m. (site cu stiri): “Romania a implinit 1 an de criza”.

Ok. Stai sa procesam informatia. Deci pam pam, Romania, criza economica mondiala, tanana, 1 an de zile. Wow….

Hai frate! Pe bune acum. Chiar in halul asta sa ajungi, sa scrii despre aniversarea crizei financiare in Romania?! Am uitat sa precizez ca sub titlu troneaza o poza cu o briosa cu o lumanare in varf, pe un fundal negru. Foarte… trist, sa zicem. Dar cred ca ’stupid’ e cuvantul cel mai potrivit.

Am ramas vreo 5 minute uitandu-ma la titlu si experimentand diferite senzatii. Mai intai ‘I laughed myself to tears’, dupa care am ramas blocata cateva secunde, urmand sa deschid mailul cu dezgust sa vad daca e si ceva plauzibil in el.

Dar totusi… Romania a implinit un an de criza?! Come on dude, give me a break. It’s one of the silliest pieces of news I’ve ever heard.

Ah, si exista si doua clipulete de pe youtube care iti explica fenomenul pe care noi se pare ca il numim criza creditelor. Cred ca aceste clipulete sunt singurele chestii cu rost din tot articolul (chiar daca putin sadice, in final), pentru ca asa poate sa inteleaga oricine ce s-a intamplat de fapt.

In orice caz, articolul se gaseste aici. Enjoy :>

Not so hard, right?

Vai, cat pot sa ma amuze unii oameni care au doar o viata virtuala, un burtoi imens si muuulte, multe frustrari adunate, pe care si le exteriorizeaza – sau macar incearca – prin articole fascinante (pline de sfaturi intelepte) si comentarii acide… Nu stiu daca e de ras sau de plans. In fine…
Mereu am fost de parere ca nu poti sa cunosti o persoana doar dupa ce scrie pe un blog. Daca ar fi sa ma refer la mine, nu ma astept ca cineva sa ma cunoasca doar din ce scriu aici. E absurd. Aici imi scriu pur si simplu gandurile, si nu pentru cei douazeci de cititori care intra pe zi, ci pentru ca e ca si cum as “scapa” de anumite idei si mi-as elibera mintea, ca sa ma pot concentra asupra lucrurilor pe care le am de facut. Daca o persoana necunoscuta imi citeste blogul, nu poate sa isi dea seama cum sunt eu cu adevarat. E imposibil. Ai nevoie de o imagine de ansamblu ca sa cunosti ceva sau pe cineva. Cred ca tot ce am scris eu aici e atat de diferit, incat nu poti sa zici ca sunt asa sau asa…

Insa atunci cand scrii aceleasi lucruri de fiecare data, sau comentezi de zece ori la un post, fara sa zici ceva concret si inteligent, ci pur si simplu aruncand cu ocari in stanga si in dreapta, asta denota prostie. Si e trist rau. Mai ales cand afirmi sus si tare ca ai nu stiu ce studii si nu stiu cate cunostinte. Ca un om educat (cum ziceam mai jos), ideal ar fi sa nu te pretezi la comentarii de prost-gust.  Daaaar se pare ca nu toata lumea gandeste ca mine. Nu-i bai. Fiecare culege ce seamana.

Iar toate astea ma fac sa imi dau seama cat de recunoscatoare sunt pentru tot ce am in viata (aia reala).

Nu reusesc sa inteleg de ce intotdeauna copiii pica la mijloc atunci cand se intampla ceva intr-un cuplu… De ce ei trebuie sa sufere, sau de ce asupra lor se arunca vina, sau de ce ei devin “unealta” unui parinte impotriva celuilalt.

Am observat deja ca adultii au deseori momente de slabiciune; e normal, suntem oameni, dar e nedrept sa ii bagi pe gat copilului tau problemele tale, sa il sufoci cu ele. Sa il pui pe el sa isi dea seama ce vrei tu de la viata la 40 de ani… Cand el ar trebui sa se gandeasca la el, viitorul lui, la planurile sale de viata.

Cat de imatur poate fi un adult incat sa arunce vina asupra copilului sau din pura gelozie? Adica sa aiba impresia ca mereu partenerul ii ia apararea copilului si e impotriva sa? Si sa se poarte atat de rautacios cu propriul copil…

Nu generalizez. Sunt parinti care isi feresc copiii de problemele lor, si incearca sa ii faca sa constientizeze lucrurile cu adevarat importante pentru ei. Doar ca mai sunt si persoane slabe, care s-ar agata de orice iluzie numai ca sa nu dea piept cu ele insele.

Trist.

Ma enerveeeaaaaazaaaaa la culme oamenii care nu gandesc si ei putin inaitne sa spuna/scrie ceva! Si sunt o gramada.. chiar si persoane la care nu m-as fi asteptat.. E chiar atat de greu sa gandesti?

DECI atunci cand te referi la mai multe lucruri, la o adunatura de ceva, nu scrii “o sa”, ci “or sa”, de la “vor”. Sa dau si un exemplu, ca sa ma fac inteleasa:

Ei o sa or sa spuna ca nu au mai auzit de asa ceva in viata lor.

Sau, intr-un limbaj mai elevat, ai spune asa:

Ei vor spune ca nu au mai auzit de asa ceva in viata lor

In orice caz, va rooooog nu mai folositi “o sa” atunci cand faceti referire la plural. Am vazut chestia asta de prea multe ori si deja ma doare capul…

Please keep this in mind! Thank you

Deci mor de cald… ma simt ca o leguma care sta si vegeteaza. Ieri nu am iesit din casa decat o jumatate de ora… In rest, mi s-a facut rau si n-am fost in stare decat sa bantui prin casa sau sa stau in pat. In camera mea e ca intr-o sauna. Nu inteleg de ce de fiecare data trebuie sa nimeresc tocmai eu camera cu temperaturi tampite… cand iarna e prea frig si vara prea cald… Nici nu stiu ce sa-i fac. Degeaba trag draperiile, ca trece caldura prin ele. Mai ales ca sunt rosii… Ma duc sa ma uit la un film… dupa ce fac un dus fierbinte si beau juma de sticla de apa…

Good luck with the heat :>