Mi-am dat seama ca intotdeauna oamenii se pun pe ei pe primul plan. Deci ma uit in jurul meu si, frate, sunt inconjurata de persoane bune/rele/diferite care te pot ajuta, sau nu, in functie de situatie. Dar intodeauna trebuie sa le fie lor bine. Adica, daca e o situatie care te pune intr-o pozitie cam incomoda, e vorba de ceva ce nu ti-ar face atat de mult bine sau nu e chiar la indemana, dar in schimb l-ar ajuta enorm pe cel de langa tine, atunci ala poate sa se duca undeva… Si nimeni din jurul meu nu face exceptie, referitor la mine cel putin. In afara de tata si bunicii.

Poate ca pana la urma asa e normal, si vreau eu marea cu sarea. Atunci cand am avut o problema, in cazul in care totul era la indemana persoanelor din jur, am fost ajutata. Insa niciodata nu am vazut ca cineva sa faca un sacrificiu pentru mine. Iarasi, exceptandu-l pe tata si pe bunici. Nu spun ca VREAU asta, pur si simplu e ceva ce am observat. Cred ca da, asa e normal, si eu traiesc pe alta planeta de fapt.

In orice caz, e vineri, vine weekendul si vreau sa ma relaxez. Tonight is chinese food & movie night with my dad. Pe Cinemax incepe la 21 “Cui i-e frica de Virginia Woolf?“.

So have a great weekend

Ieri a fost o zi destul de plina, ca si cea de azi. Dar nu o sa vorbesc decat despre cea de ieri. M-am intalnit la doua cu ai mei colegi si am fost la un suc pe lipscani. Dupa vreo 3 ore m-am intalnit cu Corina si Irina, si ne-am dus intr-o cafenea pe la Pta. Amzei. Eu mi-am comandat un irish coffee, Irina un jamaican coffee iar Corina un french coffee. Ne-am hlizit, ne-am clatit gurile cu cafelele luate, ne-am dus la o toaleta care avea usa de sticla mata… prin care se vedeau mai multe decat ar fi trebuit totusi. Dupa ce ne “lepadam” de aproape juma` de milion, ne hotaram sa mergem pe Calea Victoriei sa… ne plimbam pur si simplu. Ajungem langa teatrul Act si ne gandim ca poate-poate gasim o piesa interesanta la care putem sa mergem. Intrebam pe cineva de acolo si aflam ca e un spectacol la ora 19, pentru elevii din liceele Dante Aligheri si Alexandru Ioan Cuza, si ca am putea intra si noi daca mai raman locuri libere. Ne-am mai plimbat noi pana pe la sapte fara un sfert, si dupa ne-am intors la teatru. Am intrat moca si am luat cate un loc in sala. Piesa la care am fost se numeste “Cui i-e frica de Virginia Woolf?” si a fost jucata de 4 actori din Regie. Cu piesa asta si-au dat licenta, si 3 dintre ei au primit si premii pentru modul in care au interpretat rolurile respective. Piesa a durat doua ore si cinsprezece minute, cu pauza.

M-am simtit foarte bine . In final, am ajuns acasa pe la 11 si ceva.