De cand n-ai mai citit o carte cu adevarat buna, plina de umor si teribil de sadica in acelasi timp? Eu una ma resemnasem cu gandul ca va trebui sa citesc romane plictisitoare si lipsite de coerenta in continuare…

Asta pana cand am dat peste Torturati-l pe artist (de fapt nu am “dat” peste ea, ci mi s-a dat in dar). Prima mea reactie a fost “cum sa citesc asa ceva?!”, dar suna mult prea tentant si, pana la urma, m-am hotarat sa fac o incercare. O decizie destul de importanta, tinand cont ca ultimele – 3 – carti pe care le-am inceput erau atat de plictisitoare incat le-am abandonat dupa primele 20 de pagini…

Si uite asa am ajuns sa citesc minunata carte a lui Joey Goebel, un nene foarte simpatic… Sa iti dau niste detalii interesante despre el.

S-a nascut in 1980 in Henderson, Kentucky. Studiile si le-a facut la Brescia University, in Owensboro, acelasi stat. Tipul a cantat in adolescenta in formatia punk The Mullets si in trupa Novembrists (ca solist si chitarist), apoi a fost scenarist (a scris cinci scenarii) si cronicar muzical. In timpul facultatii, Joey incepe sa scrie proza scurta, cea mai cunoscuta fiind Surrealist Party. Primul sau roman, The Anomalies (Anomalii), a aparut in 2003 si a fost nominalizat la Kentucky Literary Award. In 2004 apare Torture the artist (Torturati-l pe artist), roman care castiga premiul amintit, ajunge pe lista lunga la Dylan Thomas Prize in 2006 si este tradus in prezent in peste cinsprezece limbi. Protagonistii scriitorului sunt rebeli inteligenti, dementi sensibili si visatori respinsi, dezgustati de o societate care il idolatrizeaza pe Justin Timberlake. Proza lui “se plange” de absenta originalitatii si a moralitatii in cultura contemporana. Goebel locuieste tot in Kentucky, este logodit si lucreaza in prezent la al treilea roman.

Mi se pare un scriitor foarte talentat, care stie sa capteze atentia cititorului. Si acum, daca tot te-am stresat atat cu tipul asta care a scris cartea asta care imi place atat de mult, hai sa iti spun cate ceva despre roman.

Foster Lipowitz, directorul unei companii foarte puternice de entertainment din America, dezgustat de halul in care a ajuns divertistmentul in prezent, hotaraste sa infiinteze o organizatie experimentala numita Academia Noua Renastere, academie menita sa instruiasca elevii in ceea ce priveste arta si sa ii formeze prin intermediul unor profesori prestigiosi.

Dintre toti elevii, unul singur va “castiga marele premiu”, adica va “primi” un impresar pentru o perioada de cinsprezece ani, impresar care se va asigura ca artistul se mentine in starea optima pentru a crea.

Insa Noua Renastere a fost formata pe baza conceptului ca “arta se naste din suferinta”, lucru nu foarte greu de crezut, pentru ca avem destule astfel de exemple: Kafka, Beethoven, Dostoievski, Poe, Woolf, Lawrence, Coleridge, Zola, Keats, van Gogh etc. Asa incat slujba impresarului este, concret, aceea de a-l tortura pe artist… Tanarul sensibil ales pentru a deveni Artist (cu A mare, neaparat), Vincent Spinetti, va trece printr-o groaza de suferinte, si va crea la fel de multe opere reprezentative.

Actiunea este povestita chiar prin prisma impresarului, Harlan Eiffler, fost muzician, o persoana la fel de dezgustata de regresul divertismentului ca si seful sau, Lipowitz. Harlan accepta slujba, dar, cand trebuie sa se conformeze cu regulile business-ului din divertisment, isi da seama ca torturarea unui artist devine un job din ce in ce mai dificil…

Romanul se identifica cu afirmatia: “ce nu te omoara te face sa iti doresti sa mori”, dar admite si celebra varianta “ce nu te omoara te face mai puternic”…

Asa ca, daca vrei sa afli care este soarta unui Artist torturat, si felul in care vede el viata si lumea, citeste aceasta carte. Este un roman provocator, plin de neprevazut si de umor, care va alunga plictiseala dintr-o dupa-amiaza previzibila si te va face sa meditezi asupra directiei pe care o apuca divertismentul in ziua de azi.