Se intampla destul de des sa ma uit in urma si sa vad cum au evoluat lucrurile in viata mea.  Pentru ca imi place sa analizez situatia, sa imi urmaresc actiunile, sa imi dau seama ce se intampla cu deciziile pe care le iau. Apoi ma uit inainte, si ma gandesc cum vor arata in viitor. Desi imi pot schimba usor telurile. Insa tot procesul asta ma ajuta sa ma cunosc mai bine, sa imi dau seama unde am ajuns si incotro ma indrept.

Acum ceva vreme (adica 5-6 ani), eram o persoana destul de introvertita. Eram sensibila… ma afectau foarte usor parerile celor din jur si ma chinuiau criticile. Nu eram in stare sa spun “nu“, si nu eram in stare sa imi afirm punctul de vedere, in special atunci cand era diferit de restul. Imi vedeam doar defectele, nu si calitatile. Si chiar daca cineva imi facea un compliment, nu prea il luam de bun. Aproape niciodata nu imi apreciam realizarile. Eram pierduta, nu imi gaseam locul in haosul din jurul meu, nu stiam cum ar trebui sa fie totul. Asta era problema: mi-era teama ca nu sunt asa cum ar trebui sa fiu. Pentru ca traim intr-o lume plina de tipare, si oamenii se asteapta ca tu sa fii intr-un mod anume.

De ce am enumerat toate momentele mele fragile din trecut? Pentru ca au fost candva parte din mine… Pentru ca daca nu as fi fost asa si daca nu as fi luptat pentru ceea ce vreau sa devin, acum nu as mai fi aceeasi Andreea de saptispe ani jumate… Pentru ca nu e o slabiciune sa recunosti ca nu esti perfect, dar ca lupti pentru a deveni mai bun cu fiecare zi.

Uitandu-ma la viata mea acum, imi dau seama ca sunt mandra de cine am devenit. Am incredere in mine si in ceea ce cred, nu imi schimb parerile doar pentru ca sunt diferite.  Am invatat sa spun “nu” atunci cand e cazul, si nu ma las afectata de ceea ce cred sau spun ceilalti, pentru ca stiu ca e mai important ce cred eu. Mi s-a intamplat de foarte multe ori ca ceilalti sa incerce sa imi taie aripile, sa imi spuna ca visez prea mult sau ca nu am cum sa obtin ce imi doresc. Oh really? De obicei obtin tot ce vreau, mai devreme sau mai tarziu. Surprinzator (sau nu), dupa ce am devenit constienta de toate calitatile pe care le am, au devenit si ceilalti. Acum, cand primesc un compliment, zambesc si spun “multumesc“. Am propriile mele conceptii asupra vietii, si nu am de gand sa renunt la ele, indiferent de cum voi fi etichetata. Este viata mea si eu sunt singura care poate hotari ce e bine si ce nu pentru mine. Ce sa fac si ce sa nu fac. Cu toate astea, imi place sa vad care sunt viziunile celorlalti. Desi la tot pasul gasesc oameni care nu stiu ce vor de la viata, si mai sunt si ok cu chestia asta. Oameni care nu indraznesc sa viseze, sa spuna ca “uite, asta imi doresc!” sau “voi reusi sa fac asta”. Pacat… asta e prima conditie ca sa ajungi undeva. Daca nu iti setezi niste obiective, daca nu indraznesti sa faci un pas inainte, cum te poti astepta sa primesti ceva de la viata asta?

Viata e o incercare continua de a-ti depasi limitele, de a darama bariere si a avea curaj sa faci ceea ce simti ca te va implini… Cel putin din punctul meu de vedere.

Viitorul… arata bine foarte bine.

But I won’t forget all the ones that I love.
I’ll take a risk, take a chance,
Make a change, and break away…

Birth Date and Time:

December 19, 1991 11:45 AM

Birth Location:

Bucarest, Romania

Sun Sign:

Sagittarius

Section 1: How You Approach Life and How You Appear To Others

You are a gentle, sensitive person with a deep understanding
of people and a very tolerant, accepting, nonjudgmental approach
towards life. In a noisy, competitive atmosphere you are often
receding and withdrawn for you are not an aggressive, forceful
person, and you intensely dislike conflict. In fact you tend to
be somewhat passive, to wait, watch, observe, feel and know much
- but to act little. Letting things resolve or work themselves
out in their own way, rather than directing or forcing your will
upon them, is often your way of dealing with problems.

Section 2: The Inner You: Your Real Motivation

You are a gambler and an adventurer at heart, one who loves
to take risks, to discover and explore new worlds, and to take
the untried path rather than the safe, reliable one. You are an
independent soul, freedom-loving, and often very restless. You
need a lifestyle that provides opportunities for travel,
movement, change, and meeting new people. A steady routine which
offers much in the way of security but little in the way of space
and freedom is odious to you.

Am fost fascinata dintotdeauna de astrologie. Asta nu inseamna ca sunt de acord cu orice. Mereu am crezut ca un om are anumite insusiri si datorita faptului ca s-a nascut intr-o anumita zi, si la o anumita ora… Ca planetele ne pot influenta personalitatea. Dar nu inghit afirmatii de genul “astrele ne controleaza viata”; “e scris in stele ca o sa …”. TU esti cel care isi contureaza viata, prin tot ce faci, tot ce zici, tot ce gandesti, tot ce inveti, tot ce iubesti sau nu, tot ce vezi, tot ce creezi.

Pot sa spun ca da, sunt asa cum scrie mai sus. Cel putin deocamdata. Poate peste ani voi fi opusul… We’ll just have to wait and see.

De ce nu ai curajul sa iti exprimi sentimentele pe care le ai pentru cei din jurul tau?
De ce preferi sa pui raul inaintea binelui?
De ce nu ai incredere in cel de langa tine?
De ce nu esti increzator ca vei primi ceea ce iti doresti?
De ce pleci fara sa spui ce te deranjeaza?
De ce nu indraznesti sa iubesti cu adevarat?
De ce nu incerci sa te bucuri mai intai de tine, de tot ce esti, si apoi de cei din jur? Preferi sa iti gasesti “fericirea” in exterior… Dar fericirea adevarata se afla doar in tine…
De ce nu inveti sa ceri, ca sa poti primi?
De ce nu vrei sa accepti ca parerea altcuiva, daca e diferita, nu e neaparat gresita?
De ce nu poti sa spui macar o data “am gresit, nu asta am vrut sa iasa, hai sa incercam sa rezolvam situatia cumva”?
De ce crezi intotdeauna ca, atunci cand cineva iti “ataca” ideea, implicit te “ataca” si pe tine?
De ce nu te bucuri de toate lucrurile marunte care apar in fata ta?

…aseara te-am visat. Imi e greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca lucrurile s-au schimbat si ca nimic nu mai e ce a fost. Dar nu stiu cum ar trebui sa actionez si ce ar trebui sa fac, pentru ca, paradoxal, nu eu am fost cea care a plecat din senin, fara sa zica ce nu ii convine. As fi luptat pentru prietenia noastra, daca as fi avut sentimentul ca nu ma lupt de una singura.

Ma gandeam… la cat de ciudat pot sa ma simt in momentul asta. Nu am pretentii sa fiu inteleasa, am ajuns la concluzia ca nici macar eu nu pot sa ma inteleg.

E interesant cum ma simt suficient de puternica incat sa ma descurc de una singura. Stiu ca tot ce sunt e tot ce am, si asta usureaza orice situatie.

Dar nu cred ca as mai fi la fel de puternica daca ar fi el, un el, acel el, langa mine. Probabil ca as ajunge, ca majoritatea, dependenta emotional si nu numai de el. Lucru care nu prea imi surade. Cu toate ca nu sunt genul de persoana care sa devina dependenta de ceva sau cineva. Aici probabil ar interveni iubirea…

Pe de aaalta parte, cu ce ma ajuta cat de strong sunt, daca nu pot iubi? De ce nu exista acea persoana care sa ma intregeasca?

Pentru o clipa… a fost un sentiment ciudat.

M-am intors cu o zi mai devreme de la mare. Adica sambata. Am prins vreme ok ,chiar daca a fost mai frig decat anul trecut. De vineri dupa-amiaza au cam inceput ploile. Miercuri seara ne-am dus in vama si am mancat la terasa noastra de suflet, la Corsaru. Era destul de plin si am ramas uimita de ce persoane frecventeaza mai nou vama (in fine, frecventeaza e mult spus). In orice caz, nu aveam nici cel mai mic chef de aglomeratia aia, asa ca nu mi-am petrecut ziua de 1 mai in vama. Am facut un mic tur al statiunilor, ne-am oprit in Neptun si am luat masa de pranz in Olimp, la un restaurant impregnat cu multe amintiri – Amfiteatru. Mi se pare ciudat ca, din cand in cand, mai aveam cate un flash cu imagini de acolo, dar nu reuseam sa imi amintesc care e acel loc… Acum sunt foarte fericita ca am deslusit misterul . Dupa masa am plecat in Costinesti, si am stat pe plaja tot restul zilei…

Vineri am lenevit pana pe la 1, si dupa am plecat, chiar daca se stricase vremea, spre Constanta, ca sa mergem la concert la Vita de vie. Concertul era programat la ora 20. Cand am ajuns acolo, pe la 19:30, cantau niste copchilasi muzica populara. Am fost pe langa cazino, ne-am plimbat de-a lungul promenadei si dupe ne-am intors in piata cu pricina. Incepuse sa cante nustiuce formatie dance… Am intrat intr-o cafenea. Am stat acolo… Si am stat… Se facuse 22. Apoi 22:30. Vin Marfar. Canta juma` de ora. Vin nustiuce blonde cu toate cele la vedere si ne fac un playback extraordinar. Se face 23:30… Vine Vita. Ah, trebuie sa mentionez ca pe tot parcurusul concertului sonorizarea a fost de cacat. Si urechile mele au tiuit pana azi din cauza boxelor. In orice caz, un sfert de ora isi acordeaza instrumentele si dupa incep sa cante. La 12 teoretic trebuia sa se termine totul, asa anuntase prezentatorul… Dar ei au cantat pana la 1 noaptea… Despot ne-a multumit ca i-am asteptat in “aceste conditii vitrege”, ca “a trebuit sa suportam vremea, cocalarii si toate aceste vicisitudini”. Ne-am intors acasa pe la 1 jumate iar a doua zi am luat inca o data masa in Olimp si dupa am plecat spre Bucuresti.

In alta ordine de idei, au venit biletele de la Metallica . Pe 23 iulie ma voi imbata cu muzica live… O sa fim in vacanta. Mai e atat de putiiiin…

Pana una, alta, tre` sa ma apuc de tema la psiho… si de invatat. Ha! Maine am teza la engleza… O teza la care stiu deja subiectele… Oare ce vis sa descriu?

U gotta love high school…